O luna

Si deja a trecut o luna.
O luna de cand ma aflu printre nordici.
Locuim pe acelasi continent si cu toate astea suntem atat de diferiti.
Oamenii astia au o scara de valori la 180 de grade fata de a noastra, a latinilor. Cel putin majoritatea dintre ei.
Poate vremea e de vina, de oamenii sunt atat de reci. Individualisti si independenti pana in maduva oaselor.
Ce religie, ce divinitate, care divinitate? Bisericile sunt pe post de monumente, numai imigrantii intra in ele.
Mai intra si ei, la botezuri si inmormantari, ca nunti nu prea au.
Bautura in nas din zori pana in zori. Berea e ca apa pentru noi. Cel putin pentru majoritatea.
Orasul in care locuiesc eu e colorat cu imigranti din toata lumea, din toate religiile, din toate culturile.
Unii nordici te privesc de parca ai venit sa furi, sa omori sau ceva de genul.
Ca sa nu mai zic de politie. Intr-o luna am vazut 3 masini de politie. Am intrebat un danez de ce nu au politie. Si mi-a raspuns : nu e nevoie de politie. Da, avem si noi criminalitate, dar redusa, asa ca de ce sa platim multi politisti daca nu avem nevoie de ei.
Inca nu m-am obisnuit cu vantul de aici. Urechile ma dor de la curent, dar suport cu stoicism, m-am saturat de caciula :)
Nimeni nu vorbeste cu nimeni, nimeni nu se uita in ochii nimanui. Spatiul personal e spatiul personal. Oriunde si intotdeauna.
Mi-e dor de Bucurestiul meu....

deja mi-e dor....

Prima zi de scoala.... a fost super ce pot sa zic. Sistemul de invatamant danez e total diferit. Aici mergi la scoala de drag si nu cu gandul ca vai ce greu e. Profesorii iti sunt mai degraba prieteni, toti isi vorbesc la per-tu, nu exista dv. :) Mi se pare foarte tare faptul ca totul se bazeaza pe practica si mai putin pe teorie, pe lucrul in echipa si invatare participativa.
Cat despre restul... cred ca o sa imi ia ceva timp sa ma obisnuiesc cu vantul ingrozitor si cu vremea schimbatoare. Un danez mi-a zis ca atunci cand ies din casa trebuie sa imi iau tricou si ochelari de soare(poate e cald), umbrela(poate ploua) si haine groase(poate ninge) si ce credeti, toate in aceeasi zi :))
Dupa doar cateva zile, imi este dor de casa... de colegi , de prieteni , de familie....

primele 2 zile

Si am ajuns. La autocara persoana care trebuia sa ma ia nu e desi am ajuns mai tarziu decat i-am zis. Panica, panica. Noroc ca era o fata care a venit sa isi ia pachetul din Ro. si mi-a dat sa sun de la ea.

Pana la urma, persoana care trebuia sa ma ia(buddy-ul) era acolo. M-am panicat degeaba. Am ajuns la camin,stau singura in camera, am baia mea...fericire curata. 

Cand mi-am condus buddy-ul la usa am auzit vorbindu-se romana in bucatarie si parca mi-a mai trecut teama....

A doua zi dimineata, am pornit in inspectie :) magazine, locuri de vizitat,etc.

Insa prima aventura am avut-o azi,cand am plecat cu autobuzul sa vad unde e facultatea. DIn nefericire, o persoana m-a indrumat gresit si am ajuns in afara orasului. Norocul meu a fost ca soferul a oprit autobuzul sa imi arate pe harta cum sa ajung unde trebuie.

Toata lumea era dornica sa ma ajute sa ajung la destinatie, pe mine o straina in tara lor...

Nu ar fi frumos sa fie si in Romania asa?

Drumul

Am ales sa merg cu autocarul. De ce? Pai foarte simplu, economie, limita de bagaje 50 kg fata de 23 la avion, si in plus am avut 40 de ore in care sa imi pun gandurile in ordine. Am plecat singura, la mii de kilometrii departare, fara familie, prieteni, colegi. Mi-am lasat toata viata in urma. Intre reprizele de somn, gandurile mi-au fugit departe...ce am sa fac, cu cine o sa vorbesc, cum o sa ma descurc, etc.
Si dupa 40 de ore de autocar, plus 2 ore cu feribotul, am ajuns.

Interviul

Anul trecut pe vremea asta ma pregateam de interviu.... Am pregatit dosarul,mi-am ales tara,si din acel moment mi-am imaginat cum va fi.
La interviu,cand am fost intrebata de ce Danemarca,nu am stiut ce sa raspund. Stiu doar ca unul din motivele pentru care am ales aceasta destinatie e ca au un sistem de invatamant foarte bine pus la punct, si sunt convinsa ca imi va schimba perspectiva asupra invatamantului.
Ei bine de interviu am trecut, iar dupa a urmat alergatul. SUnt multe acte de facut si multi pasi de urmat, dar la final merita.