Si deja a trecut o luna.
O luna de cand ma aflu printre nordici.
Locuim pe acelasi continent si cu toate astea suntem atat de diferiti.
Oamenii astia au o scara de valori la 180 de grade fata de a noastra, a latinilor. Cel putin majoritatea dintre ei.
Poate vremea e de vina, de oamenii sunt atat de reci. Individualisti si independenti pana in maduva oaselor.
Ce religie, ce divinitate, care divinitate? Bisericile sunt pe post de monumente, numai imigrantii intra in ele.
Mai intra si ei, la botezuri si inmormantari, ca nunti nu prea au.
Bautura in nas din zori pana in zori. Berea e ca apa pentru noi. Cel putin pentru majoritatea.
Orasul in care locuiesc eu e colorat cu imigranti din toata lumea, din toate religiile, din toate culturile.
Unii nordici te privesc de parca ai venit sa furi, sa omori sau ceva de genul.
Ca sa nu mai zic de politie. Intr-o luna am vazut 3 masini de politie. Am intrebat un danez de ce nu au politie. Si mi-a raspuns : nu e nevoie de politie. Da, avem si noi criminalitate, dar redusa, asa ca de ce sa platim multi politisti daca nu avem nevoie de ei.
Inca nu m-am obisnuit cu vantul de aici. Urechile ma dor de la curent, dar suport cu stoicism, m-am saturat de caciula :)
Nimeni nu vorbeste cu nimeni, nimeni nu se uita in ochii nimanui. Spatiul personal e spatiul personal. Oriunde si intotdeauna.
Mi-e dor de Bucurestiul meu....
