deja mi-e dor....

Prima zi de scoala.... a fost super ce pot sa zic. Sistemul de invatamant danez e total diferit. Aici mergi la scoala de drag si nu cu gandul ca vai ce greu e. Profesorii iti sunt mai degraba prieteni, toti isi vorbesc la per-tu, nu exista dv. :) Mi se pare foarte tare faptul ca totul se bazeaza pe practica si mai putin pe teorie, pe lucrul in echipa si invatare participativa.
Cat despre restul... cred ca o sa imi ia ceva timp sa ma obisnuiesc cu vantul ingrozitor si cu vremea schimbatoare. Un danez mi-a zis ca atunci cand ies din casa trebuie sa imi iau tricou si ochelari de soare(poate e cald), umbrela(poate ploua) si haine groase(poate ninge) si ce credeti, toate in aceeasi zi :))
Dupa doar cateva zile, imi este dor de casa... de colegi , de prieteni , de familie....

primele 2 zile

Si am ajuns. La autocara persoana care trebuia sa ma ia nu e desi am ajuns mai tarziu decat i-am zis. Panica, panica. Noroc ca era o fata care a venit sa isi ia pachetul din Ro. si mi-a dat sa sun de la ea.

Pana la urma, persoana care trebuia sa ma ia(buddy-ul) era acolo. M-am panicat degeaba. Am ajuns la camin,stau singura in camera, am baia mea...fericire curata. 

Cand mi-am condus buddy-ul la usa am auzit vorbindu-se romana in bucatarie si parca mi-a mai trecut teama....

A doua zi dimineata, am pornit in inspectie :) magazine, locuri de vizitat,etc.

Insa prima aventura am avut-o azi,cand am plecat cu autobuzul sa vad unde e facultatea. DIn nefericire, o persoana m-a indrumat gresit si am ajuns in afara orasului. Norocul meu a fost ca soferul a oprit autobuzul sa imi arate pe harta cum sa ajung unde trebuie.

Toata lumea era dornica sa ma ajute sa ajung la destinatie, pe mine o straina in tara lor...

Nu ar fi frumos sa fie si in Romania asa?

Drumul

Am ales sa merg cu autocarul. De ce? Pai foarte simplu, economie, limita de bagaje 50 kg fata de 23 la avion, si in plus am avut 40 de ore in care sa imi pun gandurile in ordine. Am plecat singura, la mii de kilometrii departare, fara familie, prieteni, colegi. Mi-am lasat toata viata in urma. Intre reprizele de somn, gandurile mi-au fugit departe...ce am sa fac, cu cine o sa vorbesc, cum o sa ma descurc, etc.
Si dupa 40 de ore de autocar, plus 2 ore cu feribotul, am ajuns.

Interviul

Anul trecut pe vremea asta ma pregateam de interviu.... Am pregatit dosarul,mi-am ales tara,si din acel moment mi-am imaginat cum va fi.
La interviu,cand am fost intrebata de ce Danemarca,nu am stiut ce sa raspund. Stiu doar ca unul din motivele pentru care am ales aceasta destinatie e ca au un sistem de invatamant foarte bine pus la punct, si sunt convinsa ca imi va schimba perspectiva asupra invatamantului.
Ei bine de interviu am trecut, iar dupa a urmat alergatul. SUnt multe acte de facut si multi pasi de urmat, dar la final merita.